how long after break up dating - Formidabilul online dating

Avea tufişuri de fragi răutăcioși: dacă treceai pe lângă ei și furai câteva boabe, ți se văicăreau zile întregi în stomac, făcându-te ,,jeg", ,,târâtură", ,,gherțoi" și câte și mai câte.

Toată ziua, Sandrina inventa noi soiuri de plante şi se întreținea cu cele vechi. Mie nu-mi ajunge o viaţă ca să cresc toate plantele pe care le visez!

Iaca și povestea amenzii de rovinietă care m-a pus în genunchi. Cumpărătorul nu era din București și, pe drum spre localitatea lui, ce să vezi, l-a prins o cameră CNADNR (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România) că n-avea rovinietă.

Lumea lui Maurizio Furlini – autorul volumului „Ifosierul”, pe care încă nu l-a citit - a fost (tran)scrisă de Alexandra Rusu și ilustrată de Loreta Isac.

Motanierul absolvent al Înaltei Școli de Idei, Comprese și Bășini e invitat într-o zi de Hermina de Ditai-Nasul la Castelul din Piftie. Îi las să-şi facă mendrele, iar când îi prind la cotitură, le zdrelesc mutra. Apoi, cu ochii umezi şi laba dreaptă tremurând pe inimă, am îngenuncheat.

Avea copaci crănțănitori, cu chipsuri în loc de frunze.

Avea orhidee-fotoliu, cu flori care se deschideau în moalele cerului. Tot timpul se privea în oglindă sau în orice suprafață vag lucitoare. Cum ţinea mult la părerea mea, mi le citea în fiecare zi.

Dați „Going” aici și citiți un fragment fix mai jos. Un nas aproape infinit, care ieşea dintr-o claie de păr roşcat. Suntem extrem de încântate c-ai sosit în sfârșit, dragă Maurizio. Dacă Hermina, Sandrina sau Carina ar fi întors brusc capul, ce dezastru!

La coborârea din balon, m-așteptau ca pe-un actor italian. Mi-am luat cu greu ochii de la formidabilul nas al Herminei ca să-mi prezint omagiile surorilor ei. Ar fi distrus juma' de palat, ar fi făcut țăndări ferestrele, și-ar fi învinețit năsoiul.

Înainte de saltul în gol, calculau luni de zile, împreună cu fizicieni de renume, viteza, unghiul și momentul ideal ca să-și ferească nasul.

Cartea aștepta de cealaltă parte, pusă pe un stativ.

Să ne-nțelegem: la data aia eu deja aveam mașina scoasă din evidență la aministrația financiară, trecusem prin toate formalitățile cu RAR-ul și poliția, în bazele de date Jimny-ul nu mai este al meu. Omul se scuză că n-a rezolvat încă cu înmatricularea (motivul principal: birocrația, evident) și se oferă să-mi trimită banii pentru amendă. Eu am o soluție relativ simplă să scap de amendă: duc niște copii de documente și stau puțin la coadă pe la DRPCIV, iar cei de acolo intră în sistem (a, nu, nu ăla informatic integrat, ce poantă bună! Incredibil: vreau să plătesc amenda online și nu pot! În acest moment de stupefacție frustrantă mi-a venit ideea să scriu articolul ăsta lung.

Tags: , ,